Strigătul disperării
RĂSĂRITUL
Nu e zi să nu apară Soarele
pe orice punct de pe Planetă!
Nu e ceas să nu se nască cineva!
Dar câţi ani trec, să se ivească o vedetă?
Câţi pomi răsar aiurea-n necuprins,
pe-atâtea locuri neştiute?
Dar câţi ne sunt de folosinţă
prin rodul lor bogat de fructe?
Din câte bogăţii există
pe binecuvântata Terră,
nu cred că toţi au bucuria
unui „puţin” la care speră!
Cade-n apus lumina zilei,
unde mereu şi-are sfârşitul.
Noi adormim cu noi speranţe,
că… iarăşi vine răsăritul.