ION I. PĂRĂIANU s-a născut la 1 aprilie 1949 în comuna Nenciuleşti (raionul Olteţ, regiunea Craiova), actualmente comuna Tetoiu, judeţul Vâlcea.

A absolvit Facultatea de Filologie, promoţia 1973. A funcţionat ca profesor de Limba şi literatura română la şcolile cu clasele I-VIII din comunele : Ţepeşti, Copăceni şi Roşiile, judeţul Vâlce.

Debutează în „Scânteia pionierului“(1959), când era elev în clasa a III-a.

Ulterior a publicat articole, reportaje, poezii,epigrame, haikuuri, recenzii şi alte materiale, din domeniul învăţământului şi culturii, în numeroase reviste de literatură, cultură şi artă: „Luceafărul“, „Convorbiri literare“, „Ramuri“, „Povestea vorbei“, „Memoria slovelor, „Agora literară“, „Cronica vâlceană“ etc., dar și în ziare centrale, ori locale : „Adevăru“l, „Orizont“, „Evenimentul“, „Jurnalul de Vâlcea“, „Confluenţe literare româneşti“, „Curierul de Vâlcea“ ş.a.

În februarie 1997, debutează editorial la Editura ALMAROM din Râmnicu Vâlcea volumul de poezii Sub protecția Marelui Înțelept.

În anul 2000, apare la Editura Conphys Monografia comunei Roşiile – Vâlcea, Ion I. Părăianu fiind coautor alături de alţi intelectuali din această vatră plină de istorie şi civilizaţie.

Autor de monografii, dascăl în înaltul înţeles de lu­mi­nator al satului, poet ce îşi arde existenţa într‑un sat vâlcean prin care curge limpede pârâul Șasa, ducând cu el amintiri existenţiale (…), Ion I. Părăianu prin versurile sale nu cade în resemnarea virilă şi nu se în­­chide într‑o carapace, el plonjează direct într‑o receptivitate vi­zi­­o­nară (…). Poezia aceasta se constituie într‑o profesiune de cre­dinţă, ce justifică întreaga atitudine de‑o viaţă a autorului (…).

E multă nos­­­talgie în poezia lui Ion I. Părăianu, îndulcită prin flexiuni psal­mi­ce, multă secreţie patetică trasă prin filtrul metaforei. Lait­mo­ti­vul, refrenul, incantaţia, sunt procedee predilecte prin care dis­cur­sul liric se încarcă de o priză magică, de sonorităţi oraculare. Au­to­­­rul este un cunoscător al tehnicii poetice, mânuieşte aluatul poe­ziei clasice, dar şi pe cea modernă, ceea ce face să‑l distribuim în ca­te­goria poeţilor făcând parte din noul curent, venit după post­mo­­dernism, pe care l‑am denumit globmodernul, caracterizat prin în­toar­cerea, pe jumătate, la poezia clasică.

Al. Florin Țene