Claudiu-Nicolae Șimonați face parte dintr-o generație exuberantă de creatori, pentru care cuvântul scris este forma de exprimare a unui eu liric perfect adaptat la realitatea mileniului III. Într-o etapă istorică în care totul stă sub semnul efemerului și a lipsei cronice de timp, în care expresia verbală a devenit din ce în ce mai eliptică și concentrată, poezia este o stare de moment, iar germinația expresiei lirice are loc accelerat. Tinerii energici, inepuizabili parcă, precum Claudiu-Nicolae Șimonați, sunt la concurență cu timpul, ard etape, condensează activități, în speranța că astfel vor câștiga lupta cu vremelnicia.

În primăvară, când a împlinit trei decenii de existență, Claudiu Șimonați și-a marcat aniversarea cu trei volume de poezie: Sentimente într-un vers – monostihuri, Distihuri chimice și Treizeci de ani de tinerețe, toate apărute la Editura Emma.

Chimie în două versuri – distihuri umoristice, volumul cu care se prezintă acum înaintea publicului este a unsprezecea sa carte de beletristică și a cincisprezecea lucrare tipărită pe care îi apare numele. Întrucât Claudiu-Nicolae Șimonați are două mari iubiri – chimia și poezia –, a urmat două cărări disjunse până a găsit formula ideală de exprimare a lor într-o formulă unică.

După recenta culegere Distihuri chimice, Chimie în două versuri constituie o binevenită recidivă artistică. În lunile ce au trecut de la apariția precedentelor distihuri cu inspirație din chimie până la finalizarea manuscrisului actual, Claudiu Șimonați și-a turnat inspirația în retorte doar de el știute și a lăsat materialul fermentat să curgă prin tainice alambicuri. Din acest motiv, volumul și-a câștigat pe drept epitetul umoristice din subtitlu; substanța cărții a câștigat note spumoase de umor, iar formulele chimice au înlocuit exprimarea eufemistică. Fără notele explicative din subsol, care „traduc“ nepricepuților formule chimice în echivalentul lor literal, oferindu-se și precizări casnice vizavi de utilizarea respectivelor produse chimice în viața cotidiană, cartea ar rămâne o antologie de texte ermetice sau, în cel mai bun caz, o lucrare adresată „cunoscătorilor“.

În ciuda proporțiilor reduse, poemele comice ale lui Claudiu Șimonați sunt pline de substanță, ele putând fi grupate în: distihuri pe teme medicale, distihuri de dragoste, distihuri hedonice, distihuri din bucătărie, distihuri casnice. Ca în cazul oricăror scrieri umoristice, dincolo de forma menită a stârni râsul, există un fond profund, ce exprimă adevăruri umane general-valabile. Iată, spre ilustrare, câteva minipoeme chimice din fiecare categorie!

Când vine vorba de boli și tratamente, Claudiu Șimonați rezolvă astfel problemele: „Diabetul e de vină/ Că te face dependent de C₂₅₄H₃₇₇N₆₅ (insulină)“_{; „}Ca să par energic în poză,/ Mănânc o tabletă de C₆H₁₂O₆ (glucoză)_{“; „}Prietenul meu a devenit cinic,/ De când consumă suplimente cu HOOC-(CH₂)₂-COOH (acid succinic)“; „Acneea, de pe fața fină,/ O îndepărtai cu C₆H₆O₂ (rezorcină)“. Cum unele obiceiuri ale artiștilor n-au lecuire, e nevoie de leacuri pe măsură: „După ce consum o băutură fină,/ Îmi regenerez ficatul cu C₂₅H₂₂O₁₀ (silimarină)“.

Distihurile de dragoste au tonalități amare; din păcate relațiile dintre cei doi sunt denaturate, căci sentimentele se înteme­iază de fiecare dată pe materialism: „Sunt cel mai bun amant,/ Când ofer colier cu C₄ (diamant)“; _„Amanta are importantul rol/ Să-mi cheltuie banii făcuți din CnH₂n+₂ (petrol)“; _„Tinerei amante-i sunt util,/ Când îi dăruiesc podoabe din TiO₂ (rutil); „Inelul de proaspăt căsătorit,/ E din Au (aur) cu CaCO₃ (aragonit)“.

Pentru cei pasionați de gastronomie sau de alimentația sănătoasă, Claudiu are câteva sfaturi demne de urmat: „Nu mai pun în supe delikat,/ Că-i prea toxic «domnul» C₅H₈NO₄ (glutamat)“; _„Castraveții, la murat,/ I-am pus fără C₆H₅CO₂ (benzoat)“; _„Acas` cârnații preparați/ Sunt naturali, fără NO₃ (nitrați)“. Evident, din pricina bucatelor gustoase se întâmplă să aibă de suferit... cei din jur: „După o ciorbă de fasole cu ciolan,/ M-apucă o flatulență cu miros de R-SH (mercaptan)“.

După o masă gustoasă, merge, evident, un păhărel de băutură. Hedonist, Claudiu Șimonați acordă atenție acestei plăcute activități: „Bună-i berea, frățioare,/ Când pe masă ai și NaCl (sare)“; „Când nu mai consum C₂H₅-OH (alcool),/ Mănânc bomboane cu C₁₀H₂₀O (mentol)“. În ciuda precauțiilor: „La petreceri sunt mare econom,/ Vinu-l beau doar cu H₂CO₃ (sifon)“, agapele cu prietenii au de multe ori consecințe neplăcute: „Noaptea târziu, când sunt machit,/ Ochii-mi strălucesc a Cu[(OH₂)|CO₃] (malahit)“; „După ce-am băut, am tras un salt,/ Pe strada pavată cu Be₃Al₂SiO₆ (bazalt)“.

Distihurile cu subiecte casnice vorbesc despre rolul substanțelor chimice în viața de fiecare zi: „Vița de vie îmi dă mult lucru,/ Când trebuie stropită cu CuSO₄ (sulfat de cupru)“; „Pe vremea lui Țepeș Vodă/ Rufele nu se spălau cu Na₂CO₃ (sodă)“; „Îmi curăț unghiile cu CH₃-CO-CH₃ (acetonă),/ S-arăt bine că-s madonă“; „Chipul părintelui iubit/ L-am schițat pe pânză cu C₆₀ (grafit)“.

O altă categorie de distihuri din volumul lui Claudiu-Nicolae Șimonați se întemeiază pe calambur, el apelând la procedeul atât de drag epigramiștilor: „Dragul meu vecin Costică,/ Te invit la una (Mg, Fe)₂(OH)₂(Si, Al)₄ – ₅O₁₀ (mică)“; „Gândul, la sfârșit de prier,/ Se lasă purtat spre R-O-R` (eter)“; „Valea rece, cristalină/ O admir de pe [(CH₃)₃N⁺(CH₂)₂OH] X^- (colină)“; „Decât să merg la soacră-mea cât o balenă,/ Mai bine ies cu prietenii către CnH₂n-₆ (arenă)“.

Putem trage concluzia, din doar aceste câteva minipoezii comice alese spre ilustrare, că poetul Claudiu-Nicolae Șimonați nu se dezminte nici de data aceasta. Chimie în două versuri – distihuri umoristice dovedește că este foarte atent la ceea ce se petrece în jurul său și că știe să trateze cu mult umor chiar și aspectele cele mai grave ale realității. Apelul la glumă, la poantă, la autoironie demonstrează vocația ludică a tânărului mânuitor al cuvântului scris; în fond, este încă la o vârstă când mai poate copilări, amânând clipa implicării plenare în realitatea dură a existenței.

Prin intermediul volumului de față, Claudiu face o declarație ce trebuie tratată cu toată seriozitatea: dacă putem afirma că suntem praf de stele – adică alcătuiri geniale de elemente din tabelul periodic al elementelor și suflare divină –, pe bună dreptate întreaga noastră viață este traductibilă prin chimie, de la... vopseaua de păr până la... funcțiile fiziologice ale organismului. Iar distihurile sale ilustrează fără tăgadă acest lucru.

Toate acestea fac din carte o lectură agreabilă, potrivită și pentru deconectare, și ca subtilă lecție de chimie!...

Voichița Pălăcean-Vereș